Psiholog clinician, psihoterapeut , logoped , consilier Oradea Tel :0740054037
luni, 16 decembrie 2013
Cum alungam depresia si anxietatea de sarbatori? sfaturi utile
Nu pentru toată lumea perioada Sărbătorilor de iarnă este un moment fericit. Mai ales persoanele singure sau cele care trăiesc din nostalgia anilor trecuţi pot încerca acum sentimente de tristeţe sau chiar disperare, stari depresive si anxioase.
Conform statisticilor, numărul sinuciderilor crește semnificativ în timpul sărbătorilor de iarnă, din cauza gândurilor negre care le apar unora în contrast cu bucuria celorlalţi.
Sarbatorile de iarna sunt promovate ca “sarbatori de familie”. Lipsa unui partener stabil, a unui copil dorit, conflictele in familie, doliu, divort, relatii extraconjugale,pierderea locului de munca, schimba coloratura vesela a sarbatorilor in nuante de gri
Iata cateva sfatiri pentru schimbărea atitudinii cu privire la Sărbătorile de iarnă, ca să ne putem bucura cu adevărat de această perioadă a anului:
1. Nu te aştepta ca Sărbătorile să fie exact aşa cum au fost în cel mai bun an. Nu vor mai fi aşa poate niciodată. Tu nu mai eşti aceeaşi persoană ca anul trecut şi nici cei din jurul tău.
2. Centrează-te pe prezent şi nu te agăţa de trecut. Viaţa aduce schimbări şi este natural ca aceste schimbări să facă sărbatorile diferite de cum erau ele pentru tine
3. Reconsideră tradiţia: contrar opiniei populare, în realitate nu există reguli conform cărora trebuie să iţi petreci sărbatorile; dacă vechile tradiţii îţi aduc amintiri triste, construieşte unele noi. Ia iniţiativa şi organizează un Crăciun la tine acasă, invită oameni să vină, dacă ei nu te-au invitat.
4. Este firesc să suferim dacă nu suntem împreună cu cei dragi nouă din cauza distanţei. Putem planifica să sărbatorim din nou, atunci când vom fi împreună.
5. Structurează-ţi timpul: dacă ştii că sărbătorile sunt un moment dificil pentru tine, planifică-ţi timpul astfel încât să scazi şansele de a te simţi singur.
6. Ai grijă de tine: în loc de a planifica pentru “la anu’ ” lăsatul de fumat, sportul sau slăbitul, începe să faci aceste lucruri chiar de acum. Exerciţiul fizic, reducerea consumului de zahăr, grăsimi şi alcool au un efect pozitiv asupra dispoziţiei emoţionale şi reduc stările de deprimare.
7. Abordează situaţiile şi persoanele cu o atitudine de curiozitate şi nu fă presupuneri: dacă ne gândim că fiecare nouă persoană o să ne rănească, aşa cum a făcut-o ultima persoană care ne-a rănit, riscăm să îndepărtăm oameni care au multe de oferit ca parteneri de viaţă sau ca prieteni.
8. Fă un exerciţiu de compasiune şi înţelegere: nu te mai critica, apreciază-te pentru ceea ce eşti şi acceptă-ţi imperfecţiunile măcar pentru o zi şi vezi cum te simţi dacă faci asta.
9. Si nu uita de sarbatori sa fim recunoscatori si sa daruim cadori, acestea fiind benefice in antrenarea fericirii noastre.
Daca simptomele depresive si anxioase se accentueaza de sarbatori, nu ezitati sa aplelati la un psiholog- psihoterapeut.
Sarbatori fericite!
Psiholog-psihoterapeut Simona Hint
tel: 0740054037, Oradea str. Malului nr.6
vineri, 6 decembrie 2013
Cum sa stabilim reguli, pentru a modifica comportamentele copiilor
Toti cunoastem termenul de copii rasfatatii, dar oare de ce sunt ei rasfatatii?, unii autori afirma ca, acesti copii rasfatati sunt de fapt copiii care nu au reguli , nu sunt ghidati dupa anumite reguli, li se permite absolut totul.
Ne punem intrebare: de ce la gradinita sunt „ cuminti” , linistiti, respecta si se implica in tot ce li se cere?
Pentru ca la gradinita regulile sunt bine trasate, sunt ghidati dupa anumite reguli care trebuiesc respectate cu stictete, iar in momentul in care se incadrezea sau nu in aceste reguli sunt recompensati / pedepsiti . Ex de recompensa buline rosii, ex de pedeapsa: coltul de rusine.
Cateva indicii in a corecta comportamnetele neadecvate ( negative) a copiilor.
1.Stabilţi reguli și cerinţe clare care să fie înţelese de copil. Asiguraţi-vă că în timp ce formulaţi cerinţa sau stabiliţi regula, copilul este atent. Formulaţi la început sarcini și reguli ușoare. Dacă respectă aceste reguli, trebuie să fie recompensat imediat (în mod special prin intermediul laudelor), în caz contrar pedepsim acel comportament nedorit ( excluderea copilului din situaţia problematică, renunţarea acestuia de la activităţi care-i fac plăcere, interzicerea anumitor lucruri care-i fac plăcere, retragerea anumitor privilegii, jucăria preferată, privitul la televizor, etc.). Este foarte important ca el să nu aibă beneficii de pe urma unui comportament nedorit pentru că acest lucru duce la întărirea și la repetarea acestuia (apariţia cercului vicios).
2.Arataţi copilului aspectele pozitive pe care le vedeţi în comportamentul lui.
3. Trebuie să fiţi constantă și perseverentă.
Exemplu:
Alegerea unui comportament specific – să nu mai ţipe, să nu se mai atunce pe jos
Dacă dorim să modificăm un tip de manifestare a copilului nostru, e necesar sa ne propunem dinainte exact ceea ce dorim să amelioram ( „o învăţăm să se adreseze politicos când dorește ceva anume” ; „îi explicăm de acasă că nu avem posibilitatea să cumpărăm o bicicletă pentru că…..). Modificarea se poate realiza atât prin intermediul unei explicatii cât mai clare, repetitive sau prin utilizarea unor povești cu personaje din desene animate preferate, inventăm povești scurte cu final pozitiv, educativ cu privire la ce am dori să schimbăm, ce am dori să evităm …., îi repetăm înainte să ajungem la magazin ce putem sau nu putem cumpăra, de ce nu are voie să facă ce își dorește, când își dorești….., etc. după care recompensăm comportamentul (“Bravo, ai fost foarte cumintec azi pentru că….!”).
Primele astfel de manifestari de furie, de încăpăţânare apar atunci când copilul constată că îndeplinirea imediată a dorinţelor lui nu se realizează și apare un conflict pe care nu-l poate gestiona deocamdată pentru că nu are mecanisme potrivite. Copilul nu ajunge la obiectul dorit, părintele se opune, nu-i oferă ce dorește în momentul respectiv, conflictul este puternic resimţit și copilul percepe situaţia ca pe un eșec cu care se luptă pentru a-l transforma în succes. Plânsul, ţipatul, tăvălitul pe jos, lovitul apar atât ca exprimare a suferinţei interioare, cât și ca modalitate de a-i îndupleca pe cei din jur.
De cele mai multe ori faptul că ţipă înseamnă că vrea un lucru pe care în mod normal nu poate sau nu ar trebui să-l aibă. Trebuie doar să-l învaţiti cu răbdare și calm că sunt multe alte feluri de a obţine ceva fără să ţipe și că dacă ea continuă așa nu va mai primi nimic.
Sa nu uitam ca, copilul folosește strigătele ca alternativa de a obţine ceea ce își dorește pentru că știe că nu are voie.
Psiholog, psihoterapeut, logoped Oradea: Simona Hint tel:0740054037
sâmbătă, 23 noiembrie 2013
Atacul de panica
Stresul cu care ne confruntăm zilnic la locul de muncă, nesiguranţa zilei de mâine, precum şi presiunile financiare şi emoţionale din perioada de criză fac ca atacurile de panică să devină o problemă din ce în ce mai frecventă
Chiar dacă nu reprezintă o ameninţare la adresa vieţii pacientului, atacurile de panică repetate au consecinţe negative asupra sănătăţii, duc la depresie sau creează probleme în viaţa profesională şi personală.
Atacul de panică reprezintă o stare de frică sau de anxietate intensă, apărută brusc, în situații în care nu este amenințată viața, determinând accelerarea ritmului cardiac, respirații rapide și scurte, sentimentul de pierdere al controlului și de moarte iminentă.
Atacurile de panică pot afecta radical viaţa de familie sau viaţa profesională. În cursul unui atac de panică, simptomele fizice ajung la intensitate maximă în aproximativ 10 minute. Pe lângă acestea, apar şi o serie de simptome cognitive şi emoţionale: persoanele trăiesc o frică foarte intensă şi se gândesc că vor muri sau vor înnebuni.
Odată diagnosticat, atacul de panică este o tulburare cu un prognostic foarte bun la tratament. Studiile arată că, tratamentul adecvat poate reduce sau elimina complet atacurile de panică la 70%-90% dintre pacienţi. Prognosticul este cu atât mai bun cu cât tulburarea este identificată mai devreme.
Ceea ce reprezintă o problemă este că doar o persoană din 3 care suferă de atacuri de panică primeşte un tratament adecvat. Peste 90% dintre pacienţi au convingerea că au o boală fizică şi se prezintă la neurolog (44%), cardiolog (39%) şi la gastroenterolog (33%).
Prezenţa a minim 4 simptome din cele 13 de mai jos permite diagnosticarea atacului de panică.
Simptome cardiovasculare
1. Palpitaţii, ritm cardiac accelerat (senzaţia că inima bate “nebuneşte”);
2. Transpiraţie;
3. Dureri în piept;
Simptome respiratorii
4. Senzaţie de sufocare, nod în gât sau respiraţie neregulată;
Simptome gastrointestinale
5. Senzaţie de greaţă, vomă sau dureri de burtă;
Simptome neurovegetative
6. Ameţeli, pierderea echilibrului, senzaţie de leşin;
7. Senzaţia că te îneci;
8. Tremurături;
9. Senzaţia de amorţeală sau furnicături;
10. Frisoane sau puseuri de căldură;
Simptome psihologice
11. Sentimentul că lumea nu e reală sau sentimentul de detaşare de sine;
12. Teama de a nu pierde controlul sau de a înnebuni;
13. Teamă de a nu muri, teama de a nu face un atac de cord, atac cerebral etc.
Fiecare dintre noi are momente in care se lupta cu suferinta: avem emotii intense si dificile, ganduri negre, amintiri dureroase, senzatii nedorite sau intolerabile. Ne gandim la toate acestea, ne ingrijoram in legatura cu ele, le anticipam, ne speriem de ele, ne intrebam daca vom mai fi ca inainte..
Majoritatea oamenilor care au probleme de ANXIETATE si DEPRESIE asteapta prea mult pana sa ceara ajutor, sperand ca lucrurile se vor imbunatati si problemele vor trece. Studiile arata ca o data cu trecerea timpului aceste probleme se agraveaza, NU „trec”, iar trecerea timpului este inutila, nu conduce la nimic bun. Aceste probleme sunt tratate prin psihoterapie cognitiv-comportamentala. Apelati cu incredere la un psiholog.
Psiholog,psihoterapeut Simona Hint, tel: 074005037
joi, 14 noiembrie 2013
Cum atingem fericirea?
Dacă cineva ne-ar pune aceasta întrebare acum: „Ce vă face să fiţi fericiţi?”, probabil că unii dintre noi am spune că o vacanţă, o maşină nouă, mai puţină grăsime corporală, un job nou, găsirea jumătăţii, un copil etc. Dar oare fericirea depinde doar de aceste circumstanţe externe sau ar trebui să mai luăm în calcul şi alte aspecte printre care şi norocul, sau factorii genetici?
Ce-i drept, au existat dovezi ştiinţifice care au demonstrat că fericirea este, într-o anumită măsură, dictată de gene. Însă aceasta diferă în funcţie de gen (la femei este de 26%, iar la bărbaţi, de 39%) şi tinde se crească odată cu înaintarea în vârstă.
Cu toate acestea, nu ar trebui să credem că dacă nu suntem purtători ai acestei variaţii generice vom fi osândiţi la o viaţă privată de fericire şi plină de amărăciune. Există o multitudine de lucruri pe care le putem face pentru a îmbunătăţi aspectele de care depinde fericirea noastră. De fapt, fericirea depinde de alegerile pe care le facem
Din ce în ce mai multe studii arată că „fericirea şi-o mai face omul şi cu mâna lui”, cum spune românul. Există mulţi factori şi nenumărate tehnici care au fost testate de oamenii de ştiinţă şi s-au dovedit a fi utile.
Folosind studii şi cărţi de specialitate, mai jos am întocmit o listă cu lucruri pe care le putem face pentru a ne spori nivelul de fericire.
Fii recunoscător!
Cel mai important este faptul că recunoştinţa ne ajută să fim mai fericiţi. Atunci când ne gândim cum am putea trăi în lipsa unor persoane dragi ne îmbunătăţim stările afective mai mult decât atunci când contemplăm prezenţa respectivelor persoane în vieţile noastre. Ca atunci când realizăm cât de important ne era un lucru abia după ce nu îl mai avem, în această situaţie propusă de specialişti învăţăm să apreciem lucrurile din jur şi să ne bucurăm de ele doar imaginându-ne cum ne-ar fi fără ele
Recunoştinţa ne face mai buni. În cazul relaţiei de cuplu s-a constatat o mai bună dezvoltare a vieţii în doi atunci când partenerii îşi arată recunoştinţa în timpul interacţiunilor. Aşa că un mic dar acordat partenerului sau prietenului, în semn de „mulţumesc”, ar putea fi o idee bună.
Ce putem face pentru a deveni mai recunoscători?
Dăruieşte!
Altruismul ne ajută să fim mai fericiţi, există şi cercetări care sugerează că trăim mai mult dacă dăruim. Pe scurt, cercetătorii de la Universitatea din Michigan au concluzionat că mortalitatea este mult mai scăzută în rândul indivizilor care îşi ajută prietenii, rudele sau vecinii şi care îşi susţin emoţional partenerii de viaţă. Rezultatele au rămas aceleaşi şi după ce oamenii de ştiinţă au luat în considerare mai multe variabile printre care factorii demografici, personalitatea şi starea de sănătate mintală.
Ex. oferiti cadouri.
Savurează viata:
Fă-ţi timp să te bucuri de lucrurile pozitive din viaţa ta, de prezenţa persoanelor dragi şi de oportunităţi neaşteptate. Pentru a putea observa toate lucrurile bune care ni se întâmplă trebuie să trăim în prezent
Jeremy Dean propune două metode prin care să învăţăm cum să „gustăm viaţa”. Unul dintre sfaturile sale este „să fim prezenţi”. Minţile şi gândurile noastre „zboară” chiar şi atunci când realizăm sarcini extrem de importante, însă cu puţină concentrare ne antrenăm creierul să fie atent la detaliile din viaţa de zi cu zi.
Viaţa este scurtă şi de aceea trebuie să avem grijă să ne bucurăm de fiecare clipă. Cheia fericirii, însă, constă în perspectiva asupra timpului.
Petrece-ţi cât mai mult timp alături de persoanele dragi!
Ex: viziteaza-ti prieteniii, rudele,
Evită cele mai des întâlnite regrete.
Exemple de regrete pe care trebuie sa le evitam:
a. Îmi doresc să fi avut curajul să trăiesc aşa cum am vrut eu, nu cum se aşteptau alţii să o fac.
b. Îmi doresc să nu fi lucrat atât de mult.
c. Îmi doresc să fi avut curajul să îmi exprim sentimentele.
d. Îmi doresc să fi păstrat legătura cu prietenii mei.
e. Îmi doresc să îmi fi permis să fiu fericit.
Si un exercitiu pentru intrega familie care ne ajuta sa fim mai recunoscatori si implicit mai fericiti:
Seara inainte de a merge la culcare fiecare membrul a familei trebuie sa spun pe rand 5 lucruri pentru care multumeste in acea zi.
Ex. “Multumesc ca mami m-a luat azi de la gradi” exemplul fetitei mele.
Luptă-te pentru fericire, Fii optimist!
Si nu uita sa spui multumesc.
Psiholog clinician specialist Simona Hint , Tel:0740054037
vineri, 8 noiembrie 2013
Cum imi ajut copilul sa-si invinga teama, sugestii pentru parinti
Copilul tau de ce anume se teme?
Parintii isi invata copiii sa se teama de rezultate, de consecintele faptelor lor. Atunci cand ii spui copilului tau sa nu se joace pe strada pe unde trec masinile, sa nu vorbeasca cu strainii, sa nu se joace cu medicamentele etc., il inveti cum sa fie prudent. Unele frici sunt obisnuite pentru copii si apar intre 2 si 5 ani. Si adultii se tem de o multime de lucruri, dar si copiii. Fricile copiilor devin motive de ingrijorare atunci cand ei dezvolta temeri puternice, nejustificate, care le creeaza o stare de anxietate puternica. Aceste stari sunt, in general, create de fobii. Dar pana la fobii ne confruntam cu fricile. Iata 6 din cele mai frecvente frici pe care le au copiii si cum ii poti ajuta sa treaca peste. Frica de moarte Oricat de incredibil vi s-ar parea trebuie sa stiti ca si copiii se tem de moarte. Ei sunt foarte curiosi atunci cand vine vorba despre trecerea in nefiinta, insa lor nu le esti frica de ea pana cand nu o vad la oameni sau la animale. Acela este, probabil, primul moment in care un copil isi constientizeaza conditia de om trecator prin viata. Nu te teme sa ii spui copilului despre moarte, atunci cand este cazul, dar asigura-l ca nu este momentul sa se teama pentru propria viata pentru ca nu trebuie. Daca o persoana pe care o cunostea a murit, atunci vorbeste-i despre acest lucru. Secretele si faptul ca nu stie ce s-a intamplat il vor speria si mai tare. Frica de scoala Mai tineti minte prima zi de scoala sau de gradinita cand ati mers cu parintii de mana si au stat cu voi toata ziua pana cand v-ati acomodat? Eu imi amintesc. Nu se stie inca ce anume declanseaza acesta frica: sa fie faptul ca parasesc casa, parintii, ca intra intr-un loc nou si necunoscut, ca vor cunoaste copii noi? Vorbeste cu el despre toate experientele prin care trece atunci cand ajunge acasa. Il va ajuta foarte mult. Teama de a merge la dentist „Daca nu esti cuminte, il chem pe doctor sa iti faca o injectie”. Suna cunoscut? Nu ar trebui pentru ca nu este o metoda sanatoasa. Frica de doctor il va face pe copilul dumneavoastra sa creasca cu aceasta teama si nu va ajunge la medic decat atunci cand boala va fi foarte avansata. Nu cred ca va doriti un asemenea lucru. De dentist copiii se tem pentru ca nu pot controla vizitele atat de dese acolo combinate cu amintirea durerii. Alege un dentist specializat pe ingrijirea copiilor si, cel mai important, invata-l sa aiba o igiena orala corespunzatoare ca sa rareasca vizitele la cabinet. Teama de despartire Aceasta teama apare in randul bebelusilor de 6-7 luni, si se pot prelungi pana la 18 luni. Aceasta frica se naste atunci cand mama isi „paraseste” copilul pentru a se intoarce la munca. Aceasta frica se poate vindeca daca il lasati cu persoane familiare precum tatal, bunicii, matusa etc. Desi nici asa copilului nu ii va placea foarte tare sa isi piarda mama, va protesta mai putin pentru ca el va ramane cu cineva cunoscut lui. Daca familia apropiata nu poate avea grija de el atunci cand mama nu poate si trebuie sa apelati la un strain, atunci lasati-i pe cei doi un timp pana cel mic se va familiariza cu persoana respectiva. Este foarte important ca micutul sa intre in contact cu aceasta persoana si sa reuseasca sa o recunoasca. Atunci cand pleci undeva, nu trebuie sa te strecori pe usa din spate. Nu e deloc recomandabil sa faci asta pentru ca el va avea impresia ca ai disparut, ca l-ai parasit si va fi foarte suparat. Daca iti vei lua la revedere de la el si ii vei spune ca pleci, de ce si cand te intorci, el va stii unde esti si va stii ca trebuie sa te intorci. Frica de animale Toti copiii se tem de animale intr-o oarecare masura, insa aceasta dispare odata cu inaintarea in varsta. De cele mai multe ori ei se sperie de latrat, de mieunit, de faptul ca se misca rapid, ca nu inteleg ce este etc. Ca sa il puteti ajuta sa treaca peste aceasta frica este foarte important sa nu ii transmiteti propria frica. Invata-ti copilul ce comportament trebuie sa adopte in fata animalutelor. Sub nicio forma nu trebuie incurajat un comportament agresiv pentru ca animalele vor riposta iar copilului ii va fi si mai frica. Daca vecina de langa are un caine iar celui mic ii este frica de el, luati-l de mana si spuneti-i: „Cainii sunt infricosatori, dar acesta sta langa noi si este foarte prietenos. Nu vrei sa fi prietenul lui?”. Daca nu vrea, nu trebuie sa il fortezi. O alta solutie este sa aveti propriul animal de casa. Puteti sa il luati atunci cand si copilul este mic ca sa poata creste impreuna. Invata-l sa aiba grija de animalut. De cele mai multe ori copiii ne uimesc prin curajul lor si lipsa de teama de a incerca lucruri noi. De obicei acest lucru se intampla atunci cand ei inca nu constientizeaza lumea inconjuratoare si nu cunosc consecintele actiunilor lor. Tocmai de aceea, parintii au rolul de-ai invata ce este bine si ce este rau, de ce anume sa se fereasca, ce sa nu le placa pentru ca nu e bine, ca actiunile lor au consecinte, cum sa se comporte pentru ca asa e frumos, etc. Frica de intuneric Aceasta este probabil prima frica la care va ganditi atunci cand veti raspunde la intrebarea de mai sus. Imaginatia copiilor infloreste atunci cand luminile se sting. El incepe sa se gandeasca la tot felul de lucruri, de animalute, de obicte care se misca, la fantome, la monstrii de sub pat etc. Aceasta frica apare in randul copiilor atunci cand parintii insista ca micutul sa doarma cu lumina stinsa. Unor copii le este atat de frica de intuneric incat inima de bate foarte repede. Multi copii se trezesc peste noapte si sunt invaluiti in intuneric si atunci le este foarte frica. Trebuie sa nu uitati ca un copil vede o camera intunecata diferit de cum o vede un adult. Chiar daca aceasta teama vi se pare deplasata uneori, nu o neglijati. Ascultati-va copilul si descoperiti de ce anume ii este frica pe intuneric dar nu-i consolidati teama spunandu-i ca si dumneavoastra va e frica de….Puteti sa ii spuneti, in schimb, de una din fricile pe care le-ati avut in copilarie si pe care el nu o impartaseste. O sa se simta mai in siguranta. O alta metoda ar fi sa montati o veioza pe care sa o lasati noaptea aprinsa, dar asigurati-va ca acolo unde sta, nu creeaza siluete care ar putea sa sperie copilul. De asemenea, puteti sa lasati usa dormitorului crapata si spuneti-i copilului ca sunteti in camera de langa, deci el nu este singur niciodata. Nu este tocmai indicat sa il lasati sa doarma cu voi daca se trezeste peste noapte pentru ca isi va face un obicei din acest lucru. Incurajati-l spunandu-i cat de mandra sunteti de el pentru ca doarme singur, in camera lui. O alta metoda foarte prietenoasa si creativa de abordare a fricii de intuneric este sa ii spuneti o poveste in care eroul principal se temea de intuneric si cum a invis aceasta teama. El va empatiza mult cu personajul si va prinde curaj. Apelati cu incredere la un psiholog. Simona Hint psiholog tel:0740054037
joi, 7 noiembrie 2013
Informații și recomandări pentru familie și prietenii persoanelor cu afazie
• Vorbiți rar, pronunțați cuvintele clar și repetați mesajul dacă pacientul nu-l înțelege. • Utilizați cuvinte uzuale și propoziții scurte, la obiect. • Vorbiți tare, fără să țipați însă. • Priviți-l în ochi, încurajați-l să vă privească buzele în timp ce îi vorbiți, labiolexia reprezentând un sprijin în decodarea mesajului. • Comunicați cu pacientul într-un cadru liniștit, evitând zgomotele și alți factori perturbatori, deoarece capacitatea de concentrare a pacientului și rezistența lui la efort sunt limitate, mai ales în primele luni de la accidentul vascular cerebral. • Folosiți gesturi elocvente pentru a facilita înțelegerea (de exemplu, pentru a scrie faceți și un gest cu mâna imitând scrisul). • Facilitați comunicarea prin utilizarea de imagini, cuvinte scrise, indicați obiectele la care vă referiți și puneți și la îndemâna pacientului creion și hârtie. • Acordați timp pacientului să răspundă, nu vorbiți în locul lui și nu-l întrerupeți atunci când acesta se străduiește să comunice și își găsește cu greutate cuvintele. • Rețineți că pacienții cu afazie sunt de cele mai multe ori impulsivi, au o capacitate de autocontrol redusă, capacitate de concentrare limitată, obosesc repede și au nevoie de intervale lungi de odihnă alternate cu cele de stimulare verbală. • Fiți conștient de faptul că pacienții cu afazie pot prezenta un simptom numit perseverare care se manifestă prin tendința de a repeta un cuvânt, o silabă sau un gest când acesta nu mai este funcțional. Pacientul pare a avea o fixație, pare blocat pe un anumit cuvânt, deși i se cere să spună altceva. O pauză scurtă, de câteva minute, sau schimbarea temei de discuție sunt eficiente în combaterea perseverării. • Rețineți că pacienții au o condiție instabilă, au zile bune și zile rele. Astfel, ei pot înregistra progrese semnificative, pentru ca blocajele să apară în cazul unei îmbolnăviri, a trăirii unor emoții intense, a oboselii sau suprasolicitării. Poate apărea și regresul dacă nu se respectă orele de somn, nu se exersează suficient în afara ședințelor de logopedie sau se întrerup prematur exercițiile de recuperare. • Bucurați-vă de fiecare progres obținut. • Evitați să răsfățați pacientul sau să-l supraprotejați! Nu faceți în locul lui nimic din ceea ce poate face singur! • Explicați-i pacientului în termeni simpli, însoțiți de gesturi elocvente, că dificultățile curente sunt provocate de o boală care îi limitează posibilitățile de comunicare, dar că el este la fel de inteligent ca înainte. • Aveți multă răbdare și încredere că pacientul se va recupera, manifestați o atitudine cât mai pozitivă în prezența lui și evitați folosirea unor termeni negativiști și victimizanți. Logoped Simona Hint tel 0740054037
Sfaturi pentru parintii cu copii balbaiti
Atunci cand discutati cu copilul vorbiti rar si calm, cu pauze dese (oferiti-i un exemplu de comunicare verbala) si lasati-l pe cel mic sa termine ce are de spus, fara a-l intrerupe si fara a-i completa fraza. Concentrati-va asupra a ceea ce spune si nu asupra modului in care vorbeste. • Mentineti un contact vizual normal cu copilul in timp ce acesta vorbeste si ascultati-l cu atentie. Utilizati expresiile fetei si limbajul non-verbal pentru a-l face sa inteleaga ca ascultati si va intereseaza ceea ce spune si nu modul in care o spune. • Acordati copilului tot sprijinul necesar, incurajati-l si felicitati-l atunci cand sunteti multumit de el. • Nu-l intrebati prea multe; copilul vorbeste mai degajat atunci cand isi exprima propriile idei. In loc de intrebari puteti comenta ceea ce va povesteste. • Acordati cateva momente copilului in exclusivitate, pentur a discuta despre balbaiala ca despre un lucru obisnuit, banal, de care nu trebuie sa-i fie rusine sau frica. • Creati o atmosfera relaxanta si calma acasa; evitati influentele emotionale negative. • Invatati-i pe ceilalti membri ai familiei cum sa vorbeasca cu copilul (calm, cu pauze si fara intreruperi) si nu-i lasati pe frati sa-l tachineze sau sa-l forteze sa vorbeasca corect. • Evitati activitatile care obosesc sau excita copilul in mod exagerat, chiar daca este vorba de activitati care ii fac placere. • Scadeti nivelul exigentelor pentru copilul balbait, chiar daca acesta devine capricios sau fratii sunt gelosi pe el. Logoped Simona Hint Tel:0740054037
Abonați-vă la:
Postări (Atom)