Ce influenta au blocajele emotionale asupra starii de sanatate ?

Aparenta vindecare determina migrarea bolii catre alt segment, daca nu este inteleasa problema si constientizata,corpul acumuleaza toxine din cauza miscarilor gresite, a mancarii nepotrivite, a unei conditii fizice, si a blocajelor emotionale. Aceste toxine sunt depozitate in anumite locuri din corp, dar mai ales in incheieturile mari,sistemul limfatic, organele interne si cap.Daca trupul, mintea si ceea ce ne inconjoara functioneaza normal, corpul isi elimina toxinele. Calea interna de eliminare este tractul intestinal, ficatul, rinichii, vezica urinara si lichidele corporale. Unele toxine sunt eliminate prin glandele sudoripare si, insa daca ceva nu merge aici,corpul le elimina tot asa de bine prin piele. Daca, din anumite motive, toxinele nu pot fi eliminate toxicitatea creste in balanta corpului pana cand acesta ajunge la boala. Primul pas catre boala poate fi tensiunea…la toate nivelele! Daca trupul nu se detensioneaza, atunci organele interne devin intoxicate si….bolnave. Iata cum si unde sunt stocate blocajele emotionale: INIMA: Este pompa vasculara a sistemului sanguin, ea are 4 camere, cele doua din dreapta sunt in legatura cu plamanii, cele doua din stanga sunt in legatura cu restul corpului. Inima primeste sangele neoxigenat prin partea dreapta si-l pompeaza in plamani. Sangele oxigenat de la plamani se intoarce in partea stanga si de acolo este trimis in restul corpului. In trupul emotional (in dublu vital) se stocheaza in dreptul inimii anumite blocaje emotionale: regrete, dezolare, tristete profunda, pierderea unui obiect sau a unei persoane iubite, frica, tristetea cauzata de respingerea de catre altii, jignirea si orice te raneste, cand cineva se fereste si ascunde ceva de frica (de a muri sau de a trai), blocaje din cauza iubirii, precum si dezechilibru dintre a da sau a primi. PLAMANII: Aduc aer pentru a fi absorbit in sange si descarca sangele de gazele toxice. La nivelul lor in dublu vital, se stocheaza blocaje emotionale: furia, frica si lipsa de vitalitate. Acestea stau la baza astmului bronsic. Tusea este un reflex care incearca sa elimine durerea provocata de trauma emotionala. STOMACUL: Primeste mancare si incepe procesul de digestie, pregateste mancarea pentru a fi luata de intestinul subtire. Blocajele depozitate in dublul vital in dreptul stomacului sunt vechi norme, idei, provenite din familie, colegi de scoala, munca, profesori, preoti, doctori etc. ULCERUL este materializarea furiei, care musca din stomac. TREPIDATII IN STOMAC provin de la frica, anxietate. INDIGESTIA provine de la ganduri, sentimente invechite, idei, care nu-si mai au loc in viata individului, frica de schimbare precum si frica si de a fi dezaprobat se stocheaza tot aici. INTESTINUL SUBTIRE: Umple cavitatea abdominala si este marginit de intestinul gros, primeste hrana digerata din stomac si foloseste secretiile din pancreas si ficat pentru a digera mancarea. El este responsabil pentru digerarea substantelor digestive, inclusiv a vitaminelor. INTESTINUL GROS: Absoarbe apa, vitaminele si mineralele. Include si apendicele. Intestinul gros ascendent este in dreapta, transvers si descendent in stanga. Stocheaza blocaje emotionale la nivelul abdomenului, in dreptul centrului Hara, un centru energetic. Se stocheaza: sentimente neexprimate de frica si furie si nevinovatie. Creierul daca nu poate sterge sau rezolva unele probleme, le depoziteaza in zona energetica a abdomenului. FICATUL: este cel mai mare organ si este responsail pentru o multitudine de substante chimice si de transformari. Sangele aduce substante nutritive in ficat care converteste hidrocarbonatele in grasimi si proteine. Ficatul face colesterol, depoziteaza vit. A, B12 si fierul. Scoate substantele toxice din sange. La nivelul lui, sunt depozitate blocajele emotionale, furie si frica, care au fost stocate aici timp indelungat. VEZICA BILIARA: se afla chiar sub ficat. Ea colecteaza bila secretata de ficat. Bila ajuta la digestia grasimilor, facandu-le solubile in apa, putand astfel ca enzimele sa le descompuna. Depozitarea blocajelor emotionale in zona vezicii biliare sunt furia, transformata in dezgust, desconsiderarea. PANCREASUL: secreta enzime care intrate in intestinul subtire ajuta la digestia glucidelor, grasimilor si proteinelor. El produce si insulina. Este considerat o glanda cu secretie interna, functia lui influenteaza alti hormoni. La nivelul lui, sunt stocate blocaje emotionale ca: sentimentul ca ceva lipseste din viata, nemultumirea fata de viata, ca nu-ti ofera ceea ce ai fi dorit, lipsa sarii si piperului din viata, a stralucirii ei. Sunt de asemeni oameni care stocheaza aici excesele de amabilitate si de bunatate. SPLINA: este un organ limfatic, filtreaza sangele si actioneaza in sistemul imunitar. La nivelul sau sunt stocate blocaje emotionale ca: emotii datorate unor probleme nefinalizate, datorate unor relatii cu alte persoane din trecut, moartea unei persoane, pierderea unui loc de munca sau al unui stil de viata care te tin legat de trecut. RINICHII: mentin echilibrul electrolitic, chimic, al tuturor fluidelor din organism, mentin nivelul de apa din organism si proceseaza plasma din sange. Mentin echilibrul intre acizi si baze in organism. Aici, la nivelul lor, se stocheaza blocaje emotionale (rinichi si suprarenale) . In dreptul lor, se afla centrul energetic soc-trauma care poate crea supraactivitate a sistemului nervos vegetativ simpatic, care duce la declansari mari de adrenalina. Suprarenala si rinichiul au rol si in vindecarea sistemului de autoimunitate. Se trateaza aceasta regiune a corpului in caz de soc, trauma, boala, interventii chirurgicale, dezechilibre emotionale, stres de orice fel, alergii, lipsa de vitalitate, precum si reactiile automate de frica. ALTE LOCURI UNDE SE DEPOZITEAZA EMOTIILE CAPUL: este locul unde se afla centrul de comanda al corpului. El este locul unde ne proiectam viata. Echilibrul in aceasta zona este important pentru echilibrare generala: psihica, emotionala, fizica si mentala. N.B. durerile de cap sau migrenele sunt de cele mai multe ori sentimente refulate care cauzeaza dezechilibre, in timp ce partea constienta incearca sa gaseasca cauza pentru care lucrurile nu merg sau nu sunt cum ar trebui sa fie. OCHII: sunt in legatura cu vederea interioara, sentimentele si auzul (in legatura cu al treilea ochi sau centrul clarviziunii) . A nu fi luat in seama de altii, a nu vedea dorintele altora, a nu vrea sa vezi chiar ce este sub nasul tau (miopie) sau a nu vedea ceea ce este in alte locuri indepartate (vedere scurta) sunt sentimente care se stocheaza la nivelul ochilor. Ochii sunt legati de canale cu sinusurile unde sunt depozitate lacrimile. Ochii sunt de asemeni in conexiune cu ovarele, uterul, testicolele si prostata. URECHILE: „Asculta pe altii si de a fi asculta”. La nivelul lor se produc blocaje provenite din sentimente: ceea ce nu vrem sau n-am vrut sa auzim. Ele sunt legate de tensiunea arteriala, de echilibru in sens general si de claritate. GATUL (laringele) este sediul vorbirii, expresii verbale personale. La nivelul gatlejului sunt blocaje emotionale cauzate de inabusirea cuvintelor sau ideilor, gandurilor sau credintelor. Se produc aceste blocaje atunci cand omul nu spune ceea ce trebuia sa fie spus, vorbeste prea mult, face sa taca sensibilitatea. GATUL: verbalizeaza si exprima. Blocajele din zona gatului sunt cauzate de idei sau cuvinte sau ganduri sau credinte, care iti raman fixate in gat si cu care te ineci. De asemeni, blocajele pot proveni din a nu spune ceea ce trebuie spus sau de a vorbi prea mult si de a-ti fi inchisa gura. Blocajele in aceasta zona sunt in legatura cu greutatile si responsabilitatile pe care le duci in spate, si care te apasa prea greu. Blocajele sunt, de asemenea, in legatura cu oamenii cu vederi de cal (nu vede nimic nici in dreapta, nici in stanga), cand iti lipseste ajutorul celor din jur sau cand ai o gandire neflexibilia. TRACTUL INTESTINAL: constipatia se datoreaza refularii unor sentimente de obicei de furie, de frica sau vinovatie. Colita (diareea) este datorata eliminarii unor sentimente vechi, ganduri, idei, pe care nu le-ai infruntat sau rezolvat. OVARELE SI UTERUL: la nivelul lor se stocheaza ura impotriva barbatilor si probleme generale legate de nastere, avort, avort provocat, viol, frica, vinovatia si furia in legatura cu sexualitatea. VEZICA URINARA: stocheaza sentimente de furie, vinovatie, legate de sexualitate. PROSTATA: aici se stocheaza vinovatie legata de sex, furie impotriva femeilor, sentimentul de neputinta, lipsa ajutorului. COAPSELE: sunt un sistem de suport al trupului, la nivelul lor de obicei se acumuleaza sentimentele de furie si frica (se manifesta ca depozite lipidice), sentimentul de vulnerabilitate si lipsa protectiei (lipsa de depuneri la nivelul coapselor). GENUNCHII: sunt raspunzatori de flexibilitatea in gandire si de siguranta (suportul) in viata. Genunchiul stang este resposabil de suportul emotional intern. Genunchiul drept tine de suportul emotional extern pe care ti-l produce slujba, banii, prietenii. Suportul de la mama se depoziteaza in genunchiul stang, suportul de la tata in genunchiul drept. Parintii care si-au inversat rolurile vor avea simptomatologie reversa in genunchi (dreptul se va comporta ca stangul). GLEZNA: legatura ei este cu gandirea, analiza, intelegerea si intrebarea „De ce?”. LABELE PICIOARELOR: au legatura cu atitudinea (ce reprezentam noi prin atitudinea noastra). Aici sunt stocate sentimentele: daca suntem in stare sa luam atitudine pentru noi si pentru altii, daca suntem in stare sa dam exemplu de comportament altora, daca te simti implint sufleteste. Talpa piciorului contine proiectii ale tuturor organelor din corp. De asemeni, este in legatura cu simtul realitatii practicului in viata. UMERII: Umarul drept poarta greutatile si responsabilitatile datorate familiei, meseriei, lumii sau altora. Umarul stang poarta emotiile interne precum si responsabilitatile pentru propria viata fizica, spirituala, emotionala, mentala, precum si responsabilitatea cresterii (evolutiei) in aceste domenii. Aici sunt stocate de asemeni sentimentele de vinovatie REGIUNEA DIN PARTEA DE SUS A SPATELUI: Partea dreapta stocheaza furie, dezechilibre datorate excesivei darnicii, stocheaza suparari banale, iritatii, atunci cand din cauza acestor mici tulburari rabufnesti sau tii in tine, cand ascunzi sau exteriorizezi aceste mici suparari, atunci cand te dezvinovatesti in legatura cu dezechilibrul pe care il creeaza datul sau primitul (fie dai prea mult, fie primesti prea mult). Partea stanga stocheaza sentimentele de tristete la pierderea unei persoane dragi, parerile de rau, pierderea unor lucruri, vinovatia. De cele mai multe ori, partea stanga rezoneaza la primitul excesiv, fara a da in schimb suficient de mult. REGIUNEA DORSO-LOMBARA: stocheaza furia, sentimente neverbalizate, stres legat de sex, bariere care te despart de sexul opus. REGIUNEA COCSO-SACRATA: are de-a face cu supravietuirea, activarea lui kundalini , frica de succes, frica de a trai, frica de a actiona”. Tulburari psiho-somatice pot fi tratate prin terapie medicamentoasa si terapie cognitiv comportamentala. Psiholog, logoped, psihoterapeut oradea Simona Hint

De ce copilul meu petrece mult timp la televizor si calculator?,ideii utile pentru parinti.

Tot mai multe studii, articole, cercetari, dar si simple observatii empirice, ne obliga sa fim atenti la acest fenomen: impactul pe care emisiunile tv si accesul la calculator nedozat il au asupra dezvoltarii copiilor nostri. Cel mai recent studiu al Consiliului National al Audiovizualului (2007) arata ca in timpul liber 98% dintre copii cu varsta cuprinsa intre 6 si 15 ani prefera sa se uite la televizor, iar 45% se joaca pe video sau pe calculator. Alaturi de televizor, calculatorul si jocurile video au devenit un substitut foarte la indemana pentru restul activitatilor educative si de recreere, acestea din urma fiind abandonate de catre copii. Copilul in fata TV&PC nu are experienta obisnuita a limbajului, stimularea dialogului, a gandirii si reflectiei pe care mediul uman in general le ofera. Privitul la televizor, navigarea pe net ori jocul pe calculator fac parte in ziua de azi din rutina zilnica a unei familii obisnuite. Majoritatea copiilor fac cunostinta cu acestea cu mult inainte de a merge la scoala, petrecandu-si multe ore cu astfel de activitati, in detrimentul altora. Expunerea indelungata si sistematica la efectele directe si indirecte ale televiziunii si PC are un efect coplesitor asupra mintii umane si asupra intregului sistem de viata a omului contemporan. Care este impactul utilizarii TV si calculatorului asupra mintii copiilor? Este calculatorul bun sau rau pentru copii si tineri? Aceste intrebari sunt in atentia parintilor si educatorilor raportandu-ne la prezenta tot mai frecventa a calculatorului acasa, dar si in scoala. Impactul televizorului si a calculatorului asupra vietii si dezvoltarii copiilor nostri depinde de mai multi factori: cat de mult timp petrec in fata acestora, varsta si personalitatea lor, daca o fac singuri sau impreuna cu un adult, daca unul dintre parinti a discutat cu el despre ceea ce vede la TV sau despre pericolele la care se expune utilizand internetul. Efectele televiziunii si calculatorului asupra sanatatii psihice a copilului. I. Efecte asupra dezvoltarii structurii si functiilor cerebrale 1. Efectul hipnotic: Neuropsihologii demonstreaza ca televiziunea, indiferent de emisiunea vizionata, are ca efect inducerea unei stari semihipnotice. Atunci cand privim la TV suntem decuplati de la lumea inconjuratoare, fapt cauzat de frecventa foarte mare a imaginilor proiectate pe ecran, dar si de schimbarile fulgeratoare de cadru utilizate (25-30 schimbari/minut in cazul videoclipurilor). Cand privim la TV undele cerebrale trec din starea beta - ce apar in creier pe parcursul proceselor de gandire, analiza si decizie - in starea predominant alfa si teta - ce domina activitatea corticala cand suntem relaxati, respectiv cand suntem in starea de somn usor. Astfel, se creeaza mediul de aparitie al unor anomalii neurologice in ceea ce priveste emisfera stanga a creierului, a carei activitate este inhibata pe toata durata privirii la TV. Emisfera stanga este responsabila cu organizarea, analiza si judecata datelor receptionate, pe cand emisfera dreapta proceseaza informatiile in intregul lor, determinand raspunsuri mai degraba emotionale decat rationale. S-au constatat efecte asupra dezvoltarii creierului uman independent de natura mesajelor transmise. Consecinta este o diminuare radicala a capacitatilor critice, a creativitatii si a reactivitatii cortexului. Din cauza vitezei foarte mari de derulare a imaginilor si a actiunii pe micul ecran, nu exista timpul necesar filtrarii normale a informatiei catre cortex, fapt ce favorizeaza transmiterea mesajelor direct in subconstient. Astfel, mintea noastra nu se mai poate apara, iar informatia patrunde nefiltrata si nesortata conform capacitatii naturale a creierului. 2. Dependenta de televizor si calculator: Corelat cu efectul hipnotic apare si comportamentul de dependenta. Televizorul & PC ne fura din timpul nostru pe care ar trebui sa-l dedicam altor preocupari, experientele oferite de viata de zi cu zi fiind inlocuite cu programele TV. Psihologii americani au dovedit ca atat televiziunea, cat si jocurile video si internetul au capacitatea de a genera o puternica legatura de dependenta, privarea de aceste mijloace producand - celor la care s-a instalat dependenta - aceleasi simptome ca si in cazul substantelor si al comportamentelor care dau dependenta. 3. Probleme de atentie si hiperactivitate: In functie de timpul acordat vizionarii si a varstei la care debuteaza aceasta, TV&PC pot aduce prejudicii grave dezvoltarii corticale. Studiile arata ca afectiunile produse cortexului in urma vizionarii excesive au ca rezultat aparitia sindromului ADHD, adica slabirea pana la nivelul patologic a unor capacitati mentale fundamentale: concentrarea atentiei, memoria de scurta durata, imaginatia creativa, motivatia de a intreprinde o actiune care cere efort. Obisnuindu-se de mici cu astfel de experiente care ii bruscheaza, cand sunt pusi in fata realitatii - care nu socheaza in nici un fel - nu-si mai pot concentra atentia. La scoala, de expemplu, ei vor astepta ca prezentarea dascalului sa aiba aceeasi dinamica, sa ii surprinda, sa fie un ''spectacol''. Asteptarea nefiindu-le satisfacuta, atentia este dezactivata, si totul ii plictiseste. Desi TV genereaza o atitudine mentala pasiva si o intarziere in procesarea informatiei si in gandire, vizionarea TV este un factor principal in inducerea hiperactivitatii. Neuropsihologii demonstreaza ca agitatia extrema, incapacitatea de a sta linistit, toleranta scazuta la frustrare, impulsivitatea excesiva sunt stari ce apar in urma vizionarii repetate, acestea crescand proportional cu cresterea timpului dedicat vizionarii. 4. Incapacitatile de invatare Problemele de invatare, sindrom de care sufera peste 50% dintre copiii din statele occidentale, sunt determinate in mare masura de vizionarea TV si de jocurile pe PC. Cu o motivatie scazuta pentru invatarea de cunostinte noi, incapabili sa se concentreze, cu o hiperactivitate excesiva, copiii raspund tot mai greu cerintelor scolare. Dezechilibrele pe care vizionarea le induce in functionarea emisferei stangi si lipsa dezvoltarii normale a retelelor neuronale, afecteaza gandirea logica si analitica, construirea sintaxei si discursivitatea. Probleme de invatare ale copilului din ziua de azi: - Slaba capacitate de a asculta, de a intelege si a-si aminti materialul prezentat; - Abilitate scazuta de reflectare coerenta in vorbire si in scris a faptelor si ideilor; - Dificultatea de a intelege fraze mai lungi sau structuri gramaticale mai complexe; - Tendinta de a comunica prin gesturi odata cu cuvintele sau in locul acestora; - Scaderea cunostintelor de vocabular sub nivelul clasei a IV-a; - Intelegerea nesigura si confuza a lecturii; - Dificultatea de a trece de la limbajul colocvial la forma scrisa; - Performante scazute in planificarea, succesiunea si organizarea ideilor, clasificare, intelegerea raporturilor de tip cauza-efect, rationament matematic si stiintific etc. II. Efecte asupra mentalitatilor si a comportamentelor Un alt fenomen datorat consumului in exces de TV si PC este modelarea mentalitatilor si a comportamentului prin activarea mecanismelor psihologice de imitatie si prin impunerea de modele in mentalul induvidual si colectiv. Sunt cultivate si, uneori, conditionate astfel anumite conduite cu efecte deosebit de puternice in modelarea orizontului de constiinta si comportament al tinerilor. Toate studiile dovedesc ca violenta de pe micul ecran si jocurile video aduc violenta in lumea reala, aceasta devenind tot mai mult un mijloc dezirabil pentru rezolvarea problemelor si impunerea intereselor, pentru dobandirea placerii sau a confortului dorit. Tinerii devin tot mai impulsivi, mai putin capabili sa-si controleze impulsurile violente, comportamentul violent - in detrimentul celui prosocial - devenind o constanta a comportamentului generatiilor crescute cu TV &PC in exces. Totodata, consumul excesiv de TV si PC are efecte represive asupra climatului afectiv al familiei, pierzandu-se functia de suport emotional si moral al acesteia pentru buna dezvoltare a copilului. Utilizarea indelungata a calculatorului deterioreaza sistemul de valori si functionarea sociala la tineri, interactiunea cu cei din jur, ducand la tulburari de comportament, retragere sociala, introversie. De asemenea, sunt influentate trasaturile de personalitate, dinamica familiei si modul de comunicare intre membrii familiei. IN LOC DE CONCLUZII GHIDUL PARINTELUI IN UTILIZAREA TV&PC DE CATRE COPIL 1. Instituirea unor reguli in folosirea TV/PC de catre copil, programul fiind adaptat felului de a fi si varstei copilului: 0-2 ani - excluderea TV&PC din viata copilului (recomandarea Academiei Americane de Pediatrie); 2-7 ani - limitarea vizionarii (TV+PC+video+DVD) la 1 ora/zi; 2 ore/zi pentru copii mai mari si adolescenti. Aceste reguli trebuie sa fie cunoscute, acceptate si respectate de catre toti adultii din casa. 2. TV si PC trebuie sa fie amplasate intr-un loc in care are acces toata familia si unde este sub permanenta observatie. 3. TV/PC trebuie sa fie inchis pe durata efectuarii temelor sau in timpul meselor. 4. Fiti un bun exemplu si limitati timpul petrecut in fata TV/PC. Copilul va copia comportamentul dvs. . 5. Vorbiti cu copiii despre ceea ce vad la TV. Comunicati-le parerea dvs despre cele vizionate si lasati-i sa se exprime. Puteti aborda intrebari de genul: "Tu ce ai fi facut in situatia respectiva?'', " Crezi ca personajele au procedat corect?'' etc. 6. Nu lasati copiii sa se uite la programe cunoscute ca fiind violente si schimbati canalul sau inchideti Tv cand observati materiale daunatoare, oferindu-le si explicatii. 7. Alegeti cu atentie si discernamant programele, emisiunile si jocurile pe calculator. 8. Vorbiti cu copilul despre internet, aratati-i avantajele si dezavantajele, stabiliti ce e voie si ce nu e voie sa faca pe internet. 9.Urmariti emisiunile, filmele, impreuna cu copilul oricand este posibil, explicandu-i diferenta dintre fictiune si viata reala, respectiv consecintele unor actiuni de pe ecran in viata reala. 10.Dezaprobati comportamentele violente in fata copilului, aratandu-i ca ele nu reprezinta cea mai buna cale de a rezolva problemele. 11.Implicati copilul in alte activitati: discutii cu familia si prietenii, activitati casnice, desen, mesterit, jocuri de construit/in aer liber, sport, lectura etc. 12.Impartasiti din experienta dvs si altor parinti. Ingrijorarile cu care va confruntati ar putea gasi o rezolvare prin solutiile pe care alti parinti deja le aplica.

Ce este anxietatea- atacul de panica? Cateva idei utile.

Anxietatea este o stare psihologică și fiziologice caracterizată prin componente somatice, emoționale, cognitive și comportamentale. În prezența sau chiar în absența unui stres psihologic, anxietatea poate crea stări de frică, îngrijorare și teamă. Anxietatea este privită ca un răspuns normal într-o situație stresantă, dar când apare în situații care în mod obișnuit nu sunt generatoare de stres, se transformă într-o stare patologică. Atunci când anxietatea devine excesivă, acesta poate fi clasificată sub numele de „tulburare anxioasă”. Anxietatea este o stare care poate apărea de multe ori fără un stimul identificabil. Ca atare, aceasta se distinge de teamă, care este un răspuns emoțional la amenințări percepute. În plus, frica este legată de comportamentele specifice de evadare și evitare, în timp ce anxietatea este legată de situații percepute ca incontrolabile sau inevitabile. O altă viziune definește anxietatea ca „o stare sufletească de spirit orientată spre un viitor, de la care individul se așteaptă să primească rezultate negative”, sugerând o distincție între pericolele viitoare și pericolele imediate, ceea ce diferențiază anxietatea de frică. Efectele fizice ale anxietății pot include palpitatii cardiace, slăbiciune și tensiuni musculare, oboseală, greață, dureri toracice, dispnee, dureri abdominale, cefalee. Organismul se pregătește să se confrunte cu frica: crește tensiunea arterială și frecvența cardiacă, apar tanspirațiile reci, crește fluxul sanguin pentru a face față solicitărilor musculare, se diminuează funcțiile sistemelor imunitar și digestiv (reacție luptă sau fugi). Semnele exterioare ale anxietății pot include paloarea feței, transpirație, tremor și dilatarea pupilei. O persoană ce are o criză de anxietate poate experimenta de asemenea, o reacție de evitare sau o stare de panică. Cuvântul „panică” derivă din greacescul πανικός, „creat de zeul Pan”, care se amuză speriind turmele de capre și oi. Deși starea de panică nu afectează toate ființele care suferă de anxietate, există și simptome comune. Panica apare de obicei fără avertisment și, deși adesea frica este irațională, percepția pericolului este reală. O persoană ce trăiește starea de panica simte de multe ori ca și cum era gata să moară sau ca și cum a fost expusă unui pericol de moarte. Anxietatea include nu numai semne fizice, ci și emoționale. Acestea sunt „sentimente de teamă sau amenințare, tulburări de concentrare, tensiune si nervozitate, presimțirea că ceva rău se va petrece, iritabilitate, neliniște, cautarea unor semne superstițioase care vor fi interpretate într-un mod prăpăstios, până la coșmaruri, senzația că totul este înfricoșător. Efectele cognitive ale anxietății pot include gânduri asupra unor pericole ascunse, generate de frica de moarte. Acestea pot afecta și somnul și au și alte efecte fizice, cum ar fi onicofagia (roaderea unghiilor) și alte efecte motorii. Diferite tipuri de anxietate: • Anxietate de separare: această anxietate este descrisă la copii și poate provoca probleme grave. • Angoasa existențială: apare atunci când atunci când ființa umană ignorantă își dă seama că există posibilitatea de a înceta să mai existe. Apoi dezvolta anxietate față de realitate și existență. În realitate, conform a nenumărate dovezi, sufletul își continuă existența în alte lumi subtile (lumea cealaltă). • Anxietate datorită examenelor: anxietate datorată examenelor se poate manifesta ca stare generală de rău, teamă sau frică la studenții care se tem că vor pica un examen. • Anxietate socială: Această anxietate există în diferite grade la multe persoane. De exemplu, artiștii au trac la debutul unei reprezentții. Atunci când există o teamă marcată și persistentă la una sau mai multe situații sociale se numește fobie socială. • Anxietatea față de boală: unii cercetători sugerează că putem îmbunătăți calitatea vieții bolnavilor de cancer prin tratarea anxietății lor. Aceasta formă de tratament constă de obicei din consiliere, tehnici de relaxare și utilizarea de tratamente din plante. Sfaturi utile :Dacă vă simțiți copleșit de griji, fiți siguri că tratamentele vă pot ajuta să ieșiți din această stare: unele specii de plante medicinale și uleiuri esențiale din plante pot crește puterea terapeutică a unei băi fierbinți, liniștitoare. Baia relaxantă. Cada cu hidromasaj este una dintre cele mai agreabile și mai eficiente remedii pentru a ne calma. Exerciții de respirație. Întodeauna stările de anxietate și depresie sunt asociate cu o respirație incorectă, superficială, preponderent claviculară în care nu angrenăm deloc mușchiul diafragmă. Oxigenarea sângelui este astfel deficitară, cu repercusiuni asupra întregului metabolism, inclusiv cel al hormonilor neurotansmițători ce sunt responsabili de sănătatea sistemului nervos. Vă oferim un exercițiu simplu, extraordinar de eficient ce este indicat să fie făcut pe stomacul gol. Se inspiră lent, umflând abdomenul (puteți pune mâna pe el pentru a simți mișcarea) și evitând respirația care provoacă ridicarea umerilor. Țineți respirația patru sau cinci secunde, apoi expirați lent retragând abdomenul. Repetați până când se instalează starea de calm, minim 7 minute zilnic. Acest exercițiu pune în acțiune diafragma, un mușchi foarte important care apoi presează pe organele abdominale și pune în circulație sângele și fluidele stagnante în această zonă și care la multe ființe umane se traduce printr-o monumentală burtă. O băutură fierbinte. Pentru a calma stresul, bea o ceșcă de ceai cald; acest lucru este un remediu popular vechi împotriva insomniei. Sunt indicate ceaiuri de lavandă, roiniță, sunatoare, busuioc ce poate fi îndulcit cu miere de albine. Aceasta ne va aduce un sentiment de bunăstare. Nu alimentați anxietatea. Nu consumați cafea, ceai negru sau cola. Rezultatele unui studiu indică faptul că cei care suferă de anxietate pot fi mai sensibili la cafeină decât ceilalți. Atenție la consumul de băuturi alcoolice. La început, alcoolul poate da impresia de calm, dar în timp efectul se stinge și se intensifică anxietatea și chiar depresia. Mișcarea. Sportul este excelent pentru alinarea anxietății. O plimbare alertă, rapidă de 30 de minute produce eliberarea de endorfine, substanțe chimice care anihilează durerea și îmbunătățesc starea de spirit. Practica meditației. Câteva ședințe pe zi, cu durata de 15 minute fiecare poate avea un efect transformator extraordinar și chiar salvator. Meditația clasică în care ne focalizăm asupra unei stări benefice, cum ar fi starea de entuziasm, de bucurie, de fericire, de iubire este extrem de eficientă. Indiferent de forma pe care o ia acest exercițiu, vă va determina să vă concentrați pe momentul prezent și vă va distrage mintea de la alte preocupări- citit, jocuri de concentrare si atentie. Îngrijirea unei grădini de flori sau chiar și a unei singure plante, vă poate ajuta foarte mult. Plimbari , exercitii fizice, masaj etc…. Psihoterapie ajuta foarte mult in tratarea anxietatii si atacurilor de panica, apelati la un psiholog sau psihoterapeut,

Astenia de primavara, cum apare si cum se trateaza?

Astenia de primavara este resimtita de organism ca oboseala cronica si slabiciune si afecteaza atat sfera fizica , cat si sfera psihica (intelectuala). Spune-i STOP inainte sa te bucure si cu cateva kilograme in plus. Astenia de primavara este o suferinta aproape inevitabila. Toti suportam efectele epuizarii fizice si psihice, dar primavara simptomele se acutizeaza. Principalul simptom, senzatia de oboseala care anunta ca organismul si-a epuizat resursele de energie. In mod particular astenia de primavara este o afectiune sezoniera, Astenia este o tulburare afectiva de scurta durata, care apare, de regula, cam in aceeasi perioada din an, cu urmatoarele simptome: tristete, anxietate, iritabilitate, pierderea interesului pentru activitati de rutina, pierdea capacitatii de concentrare. Se manifesta in special la persoanele cu varste cuprinse intre 20 si 40 de ani, insa, uneori, a fost observata si la copii si adolescenti. Cauzele aparitiei asteniei de primavara Specialistii sunt de parere ca nu exista cauze clare ale asteniei de primavara, ci este vorba despre o influenta negativa a mai multor factori, atat interni, cat si externi. Asadar, iata care sunt factorii care pot declansa astenia de primavara: – diferentele mari de temperatura resimtite la trecerea de la iarna la primavara; – efortul de adaptare al organismului la variatiile de temperatura; – suprasolicitarile nervoase de la inceput de sezon; – lipsa razelor de soare; – iarna lunga; – lipsa exercitiilor fizice; – carenta de vitamine si minerale din cauza alimentatiei nepotrivite (consumul predominant de carne in timpul iernii, in defavoarea fructelor si a legumelor proaspete); – eforturile fizice sau intelectuale la nivele care depasesc posibilitatile individuale de rezistenta; – deshidratarea; – stresul; – depresia; – dereglarile hormonale; – racelile si gripa. Simptomele asteniei de primavara Cele mai frecvente simptome care indica faptul ca te confrunti cu astenia de primavara sunt: – stare permanenta de oboseala fizica si psihica; – somnolenta; – lipsa de concentrare; – lipsa de energie; – melancolie; – tulburari ale somnului manifestate prin dificultati de adormire, somn agitat si superficial; – stari de nervozitate; – migrene si ameteli; – stari de apatie si depresie; – stari de nervozitate, disconfort, anxietate; – sensibilitate excesiva; – pierderea interesului chiar si pentru activitatile care altatdata erau o placere; – lipsa tonusului muscular; – tremuraturi ale membrelor. Simptomele asteniei nu sunt grave si in mod normal trec de la sine in aproximativ doua-trei saptamani. Totusi, daca simptomele persista sau se agraveaza, este indicat sa consulti un psihoterapeut pentru a evita instalarea depresiei. Diagnosticul asteniei de primavara Vremea capricioasa din timpul primaverii, precum si modificarile de temperatura si presiune ne afecteaza atat starea fizica, cat si starea sufleteasca. Cadem prada depresiilor, obosim mai repede, simtim nevoia sa dormim continuu, ne scade capacitatea de lucru intelectual si fizic, comunicam mai putin si simtim ca cel mai bine ne este in confortul propriei case, unde ne putem izola si odihni in voie. Toate aceste stari duc la un singur diagnostic: astenia de primavara. Tratarea asteniei de primavara Deoarece astenia de primavara nu reprezinta o boala, nu exista un tratament concret care sa poata fi urmat de fiecare persoana care suspecteaza ca sufera de pe urma ei. In schimb, pentru a preveni instalarea asteniei sau pentru a o combate, incearca sa combini diferite remedii naturale care iti vor ajuta organismul sa treaca mai usor peste aceasta perioada dificila. 1. Fa miscare in aer liber Miscarea si exercitiile fizice in aer liber sunt un remediu excelent impotriva asteniei, deoarece relaxeaza atat corpul, cat si mintea. Atat plimbarile in aer liber, mersul pe jos, cu rolele sau cu bicicleta, cat si exercitiile de fitness pot ajuta foarte mult la fortificarea organismului. Asadar, profita de zilele frumoase si calduroase de primavara si incarca-ti bateriile cu energia necesara. 2. Mananca sanatos Pentru a combate starea de moleseala si oboseala incearca sa consumi cat mai multe fructe si legume proaspete, bogate in vitaminele A, B, C, D sau E si minerale, prcum fier, calciu, magneziu si potasiu. Acestea te vor umple de energie si iti vor mentine organismul sanatos. Printre alimentele care te pot ajuta sa tratezi astenia de primavara se numara urzicile, salata verde, spanacul, loboda si ridichile, legume care au efect antianemic si care intaresc organismul si sistemul imunitar. 3. Odihneste-te suficient Somnul este un remediu ideal pentru a combate astenia de primavara. Incearca sa te culci la o ora potrivita si sa dormi cel putin 7-8 ore pe noapte. Daca intampini dificultati de adormire sau ai un somn agitat, inainte de culcare incearca sa bei o cana de ceai din plante sau un pahar de lapte. De asemenea, masajele cu uleiuri aromate sau baile cu infuzii fac minuni in cazul tuburarilor de somn si al starilor de oboseala. 4. Nu uita de lucrurile care te fac fericita Fie ca este vorba despre filmul preferat, o plimbare in parc, o excursie la munte sau achizitonarea unui anumit obiect, nu uita sa faci lucrurile care iti plac si care iti aduc zambetul pe buze. Desi simti ca ti-ai pierdut interesul pentru aceste lucruri care altadata te incantau, incearca sa te mobilizezi si sa iti ocupi timpul cu activitati care te fac fericita pentru a iesi din starea de melancolie in care te poate arunca astenia de primavara. Schimbarea anotimpurilor duce de multe ori la instalarea asteniei de primavara. Aceasta poate fi cauzata atat de factorilor externi, precum variatiile de temperatura sau carentele de vitamine si minerale, cat si de factori interni, precum dereglarile hormonale, stresul sau deshidratarea. Pentru a iesi mai usor din starile de nervozitate, disconfort si oboseala provocate de astenia de primavara, incearca sa combini miscarea in aer liber cu o alimentatie sanatoasa si o gandire pozitiva, iar rezultatele nu vor intarzia sa apara.

Mami cand esti obosita si suparata- ce simti oare?

Din grija exagerata a zile de maine, din cauza “vitezei” si a stresului cotidian, ajungem sa petrecem tot mai putin timp cu copiii nostri. “Ma trezesc dimineata, fara vlaga, dar totusi agitata, pun repede de o cafea, intre timp o trezesc pe cea mica sa o pregatesc pentru gradi, sotul imi spune din baie sa ma grabesc cu mancarea…reusesc sa ne rezolv pe toti si in scurt timp sa iesim pe usa. Spre seara, acasa, epuizata dupa o zi infernala la munca, las fetita sa se joace cat pregatesc eu ceva rapid de mancare pana vine tati…imi aduc aminte ca trebuie sa platim gradinita, ratele si intretinerea, dar banii ne intra abia peste doua saptamani…ajung in bucatarie si pe aragaz gasesc cafeaua de dimineata neatinsa, uitasem complet de ea. Imi reamintesc de zilele cand nu trebuia sa imi fac atatea griji. Sunt fericita cu viata mea de acum, dar totusi un sentiment de neliniste nu imi da pace. Expresia mea faciala, oricat as incerca sa imi lipesc un zambet permanent pe fata pentru copil, imi tradeaza starea. Iar asta mica tocmai acum s-a gasit sa se agite pe langa mine cu cerintele ei. O trimit inapoi sa se joace, sa ma lase se fac mancarea…incepe sa planga…” Cate dintre mamici nu au macar o astfel de zi, in care sunt atat de solicitate si fizic si psihic incat rabdarea lor este pusa serios pe butuci? Si cate nu isi cearta copilul atunci cand acesta face o criza fix in momentele lor dificile? Ei bine, exact aceste momente dificile pe care le traieste parintele sunt pentru copil de maxima importanta. Copilul crede ca tot ce se intampla in jurul lui are legatura cu el. Are nevoia constanta de a-i fi validate actiunile si de a fi valorizat, asigurandu-se astfel de iubirea parintelui. Este stiut faptul ca judecata rationala apartine adultilor, desi uneori suntem luati prin surprindere de logica impecabila a prichindeilor nostri. Dar cat e mic, copilul se ghideaza dupa principii predominant emotionale, iar rationamentele lui sunt de tip cauza-efect. El nu stie ce sunt alea rate, intretineri, servicii solicitante s.a.m.d. El stie doar ca tu esti trista (unul din primele sentimente pe care invata sa le diferentieze) si ca atunci cand esti trista el are de suferit: este fie neglijat, fie certat. Unii copii in astfel de cazuri se agita, ca fetita din exemplul de mai sus, incercand sa capteze atentia mamei parca exact in ideea de a verifica daca mamica ei este suparata pe ea sau nu. Daca i se raspunde ca in exemplul dat, atunci sentimentele fetitei devin contradictorii, deoarece ea intelege ca este de vina pentru supararea mamei. Alti copii pot prelua starea parintelui si stau cat mai cuminti intr-un loc, incercati de o stare de anxietate, pana in momentul in care primesc un semn de afectiune de la parinte. In acelasi timp mai sunt si copiii care sufera cot la cot cu parintele, ei fiind cei care vin si cauta apropierea parintelui pentru a-i oferi alinarea de care are nevoie. Oricat de mic ar fi copilul tau, explica-i ca atunci cand esti suparata- nu este din cauza lui, si asigural-l de iubirea ta prin suficienta recompensa afectiva. Trebuie sa stie ca mami il iubeste tot timpul, fie ca este vesela, fie ca este trista. Confirmarea iubirii nu este un moft, ci o nevoie a celui mic, care este foarte importanta in dezvoltarea lor emotionala. Cateva sfaturi: – spunei copilul ca-l iubesti frecvent – incerca sa nu-l repezesti cand tu esti prinsa cu diferite treburi – explica-l exact ce faci tu acolo – nu-l repezi sau alunga- copii cat sunt de mici inteleg – incerca sa-l implici in activitatile tale- se va simti important si ii va creste si stima de sine Copiii au nevoie si de atentia noastra la fel ca si de dragoste si grija pe care le-o purtam ” Investiti in copiii vostri si timp”

Ce este psihoterapie de cuplu sau consilierea maritala?

In orice tip de relatie, avem de-a face cu trei entitati: cele doua persoane plus relatia. In terapia de cuplu sau consilierea maritala ne concentram in special pe dinamica relatiei si pe contributia fiecaruia la aceasta, cu alte cuvinte in ce fel cei doi actioneaza astfel incat relatia functioneaza sau nu. Unul din punctele sensibile ale unei relatii il constituie gestionarea diferentelor intre cei doi parteneri si pastrarea personalitatii fiecaruia in relatie; a fi in relatie concomitent cu a fi o persoana separata. Cele mai multe casatorii sau relatii, nu sunt perfecte. Fiecare persoana aduce intr-o relatie, ideile sale, propriile valori si opinii, si o istorie personala ,care nu se potrivesc intotdeauna cu ale partenerului. Aceste diferente nu inseamna neaparat ca relatia dumneavoastra trebuie sa duca la conflict. Pentru ca ,dimpotriva, diferentele pot fi complementare – stiti cum se spune: contrariile se atrag. Aceste diferente pot ajuta, de asemenea, pe oameni sa inteleaga, sa respecte si sa accepte puncte de vedere opuse si culturi diferite De multe ori problemele in relatie sunt legate de comunicare, cu efect la trei nivele, care sunt si ingredientele de baza ale unui cuplu functional: • Preocuparea (grija) pentru celalalt (de ex: acordarea suportului afectiv partenerului cand acesta are nevoie) • Apropiere, intimitate (comunicarea afectiva, emotionala) • Compatibilitate in ce priveste valorile personale De asemenea avem diverse nevoi “relationale”, de satisfacerea carora depinde foarte mult functionalitatea relatiei; printre aceste nevoi sunt nevoia de a ne simti in securitate, de a fi apreciati, de a avea impact asupra celuilalt, de a avea initiativa, de a exprima iubirea. Un cuplu este ca un organism viu care evolueaza si trece prin diverse stadii, care implica probleme specifice, dar si prin situatii de criza, cum ar fi: nasterea unui copil, infidelitatea unui partener, boala, somaj, etc. Terapia de cuplu ii ajuta pe cei doi sa-si identifice dinamica si blocajele, cum contribuie fiecare la problema existenta si asumarea responsabilitatii (dat fiind ca foarte frecvent partenerii se acuza reciproc, celalalt fiind “problema”), si la stabilirea unui plan in care ei se angajeaza pentru ca relatia sa se schimbe in sensul pe care si-l doresc. Sunt si situatii in care terapia de cuplu ii poate ajuta pe cei doi sa constientizeze faptul ca nu doresc sa continue relatia si sa le ofere suportul pentru a o finaliza. In cadrul sedintelor de psihoterapie a cuplului pot fi abordate o gama larga de probleme cu care se pot confrunta partenerii de cuplu, iar interventia terapeutica vizeaza printre altele :  dezvoltarea abilitatilor necesare construirii si mentinerii unei relatii bazate pe incredere, respect reciproc si egalitate;  imbunatatirea abilitatilor de comunicare in cuplu (ascultarea activa aplicata membrilor cuplului);  reconstruirea relatiei intime;  rezolvarea problemelor legate de infidelitate, precum si de valorile si principiile cuplului;  incurajarea partenerilor pentru schimbarile necesare functionarii in cuplu;  initierea unui program care sa ajute la rezolvarea conflictelor in cuplu;  rezolvarea unor disfunctii sexuale psihogene, feminine si masculine (frigiditate, vaginism, dispareunie, disfunctie erectila, ejaculare precoce, impotenta psihogena);  rezolvarea problemelor legate de identitatea sexuala. Beneficiile psihoterapiei de cuplu : • cresterea flexibilitatii si a sigurantei partenerilor in cadrul cuplului; • invatarea unei maniere eficiente de a gestiona conflictele; • cresterea disponibilitatii la cooperare in cuplu; • cresterea transparentei in comunicare; • clarificarea mesajelor comunicate in cadrul cuplului; • cresterea functionalitatii cuplului; • imbunatatirea manierei de interactiune intre partenerii de cuplu.

Copilul meu l-a luat pe "NU" in brate, sfaturi utile.

NU este modul în care copiii îşi exersează şi îşi pun în aplicare independenţa. Ei nu încearcă să ne supere, nu ne sfidează şi nici nu sunt egoişti, ci ne transmit că vor să ia propriile lor decizii. Ei nu ştiu cum ne simţim sau care sunt nevoile noastre pentru că nu sunt încă capabili să înţeleagă sentimentele altei persoane. Uneori, copilul meu spune NU în contexte nepotrivite şi face crize de furie. Să mă îngrijorez? Copiii experimentează emoţia de frustrare în fiecare zi, când vor să fie independenţi, dar nu primesc permisiunea noastră de a face ce vor. Când le spunem NU, de obicei încercăm să îi protejăm şi să îi învăţăm reguli importante. Fără a înţelege intenţiile noastre, ei se simt frustraţi. Câteodată, rezultatul este o criză de furie. Sentimentul de frustrare creşte, iar copiii nu ştiu cum să îl gestioneze. Limbajul lor nu este suficient de dezvoltat pentru a-i ajuta să îşi exprime emoţiile şi astfel ajung să fie trişti, dezamăgiţi, frustraţi şi furioşi. Ei îşi exprimă emoţiile prin lacrimi, ţipete şi prin tăvălit pe podea. Astfel de comportamente apar de obicei când copiii sunt obosiţi, înfometaţi, însetaţi sau când au depăşit limitele rezistentei lor. Și părinţii fac acelaşi lucru, câteodată. Aşa este! Când nu înţelegem intenţiile copiilor noştri, devenim frustraţi şi avem şi noi crize de supărare – în special când suntem obosiţi. Dacă înţelegem ce se întâmplă în mintea şi sufletul copilului, îi putem arăta cum să facă faţă emoţiilor de frustrare şi furie, altfel spus îl putem învăța cum să îşi exprime emoţiile într-un mod sănătos. Răspunsul părinţilor la dificultăţile copilului poate deopotrivă să crească sentimentul de frustrare şi să agraveze conflictul sau, dimpotrivă, să îi cultive celui mic inteligența emoțională şi să ducă la consolidarea relaţiei părinte-copil.Când devine nesupunerea sau neascultarea o problemă? Nesupunerea sau neascultarea sunt adesea o consecinţă a faptului că, de cele mai multe ori, adultul este cel care ia decizii în locul copilului: “Eu ştiu mai bine ce are nevoie copilul meu!” Implicarea copilului în decizie, prin oferirea de alternative (“poţi să te îmbraci cu X sau cu Y” sau “poţi să te joci lego sau să desenezi”), îl ajută pe copil să ia decizii responsabile. Deciziile sunt un context de exersare a responsabilităţii propriului comportament. Copiii devin responsabili dacă părinţii îi sprijină în luarea şi asumarea propriilor decizii. De ce refuză uneori copiii să facă ceea ce le spun părinţii? Există mai multe explicaţii posibile ale acestui comportament. Uneori, refuzul apare ca metodă de a scăpa de sarcinile pe care copilul le are de făcut (de exemplu, să-şi strângă jucăriile după ce a terminat jocul). În acestă situaţie, este important ca părinţii să fie consecvenţi în aplicarea consecinţelor şi regulilor de comportament pentru copii, pentru a nu încuraja comportamentul de refuz. În alte situaţii, solicitarea adultului poate să fie formulată prea general şi face dificilă respectarea sarcinilor. De exemplu, mesajul “Fă-ţi curăţenie în cameră!” este prea general pentru un copil de 3-4 ani, care are nevoie să audă “Te rog să iei jucăriile de pe covor şi să le pui în cutia specială de jucării”. O altă explicaţie a acestui comportament de refuz este neimplicarea copilului în decizie. De pildă, dacă îi spunem copilului “Trebuie să ne îmbrăcăm repede şi să plecăm” fără să i se spună unde merge (nevoia de predictibilitate) şi ce va face el acolo, e mai probabil ca acesta să respingă o situaţie vagă, care îi dă o stare de nesiguranţă.Cum îl spijinim pe copil să înveţe respectarea regulilor şi a sarcinilor? Vorbiţi cu copilul aproape de el, în proximitatea lui fizică. Aplecaţi-vă la nivelul lui, stabiliţi contactul vizual (priviţi copilul în ochi) şi folosiţi numele copilului pentru a-i capta atenţia. Dacă îi transmiteţi copilului ceva important de la distanţă, strigând, fără să fiţi apropape de el şi fără să-l priviţi în ochi, copilul poate înţelege că ceea ce îi spuneţi nu este important sau el nu este important pentru voi. Spuneţi-i copilului ce are de făcut. Fiţi foarte specific, spuneţi exact ce doriţi să facă copilul. De exemplu, “Andrei, curând va fi timpul să mergi la culcare! Hai să ne spălăm pe dinţi, te rog!” Dacă doriţi să opriţi copilul din ceea ce face, asiguraţi-vă că îi spuneţi copilului ce poate să facă în schimb. De exemplu, “Ionuţ, opreşte-te cu căţăratul pe scaune. Ai putea să te plimbi cu trotineta sau să te joci cu maşinuţele!” Daţi copilului timp să coopereze, pentru a începe ceea ce i-aţi cerut. Aproximativ 5-10 secunde sunt de ajuns de cele mai multe ori. Staţi aproape de copil şi uitaţi-vă la el. Dacă este cazul, repetaţi instrucţiunea, o singură dată. Dacă nici a doua oară copilul nu se conformează, folosiţi consecinţe adecvate situaţiei respective (de pildă, dacă refuză încetarea jocului cu mingea în cameră, mingea va fi luată şi depozitată într-un loc în care copilul nu are acces).Apreciaţi în cuvinte cooperarea copilului. Spuneţi-i copilului că apreciaţi ceea ce a făcut. Fiţi foarte specific: “Călin, mulţumesc că ai strâns jucăriile atunci când te-am rugat!” De ce este important să oferim copilului puţină independență? Este foarte important să acordăm copilului de vârsta preşcolară mai multă independenţă şi mai multe opţiuni, pentru că astfel îşi exersează de timpuriu capacitatea de decizie şi responsabilitatea personală.