Psiholog clinician, psihoterapeut , logoped , consilier Oradea Tel :0740054037
Se afișează postările cu eticheta logoped oradea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta logoped oradea. Afișați toate postările
miercuri, 24 septembrie 2014
Crizele emotionale- tipetele in public, 15 sfaturi utile
Una dintre problemele cu care se confrunta parintii este gestionarea crizelor emotionale. Toti trecem, de-a lungul vietii, prin crize emotionale, dar copiii sunt cei care au nevoie de cel mai mult sprijin in gestionarea acestora.
Mai cu seama la copiii mici, exista momente cand parintii intampina greutati in rezolvarea acestora. Motivul este imposibilitatea copilului de a isi exprima clar emotiile, dorintele.
De exemplu, la copiii de pana la 3 ani, aceste crize emotionale au o manifestare violenta, plans cu tipete, lovituri de pumni, dat din picioare. De ce asa? Deoarece copilul mic descopera acum realitatea din jurul lui. Apar dorintele, iar atunci cand raspunsul parintilor este negativ, apar si reactiile copiilor.
De fapt, aceste crize emotionale fac parte integranta din dezvoltarea emotionala. Acesta este modul prin care invata ca nu tot ceea ce doreste se poate si realiza. O explicatie expusa cu calm, rabdare si consecventa poate invata copilul care este diferenta dintre lucrurile ce ii sunt permise si cele care ii sunt interzise. Claritatea si fermitatea explicarii motivelor pentru care nu are voie sa faca acel lucru este un factor important in reusita, intareste relatia copil – parinte si il va ajuta ca pe viitor sa isi exprime emotiile intr-un mod diferit.
A nu ceda poate fi cheia succesului in aceste exprimari emotionale. Copilul va intelege in final ca oricat de puternica si de violenta ar fi manifestarea, daca acel lucru nu ii este permis, nu va trebui sa il faca.
De exemplu, cea mai banala activitate, cumpararea unei jucarii, poate starni o avalansa de emotii. Cum il invatam sa reactioneze? Dupa alegerea jucariei dorite, fapt ce starneste emotii pozitive, este nevoie de explicatii pentru a il convinge sa se comporte frumos cu acea jucarie, precum “nu tragem de par papusa, pentru ca o doare” sau “nu stricam masina, trantind-o, petru ca se strica motorul”.
Atunci cand jucaria aleasa nu poate fi cumparata din diferite motive, iar copilul reactioneaza prin emotii negative, tot explicatia si calmul sunt cele care ne scot din impas. Expunerea motivelor, dar mai ales speranta ca va veni un moment cand va exista posibilitatea cumpararii acelei jucarii, de exemplu de ziua lui, aplaneaza exprimarea negativa a emotiilor.
Cateva sfaturi utile:
1. In crizele emotionale (de tantrum, cum se numeste in termeni de specialitate), copilul este coplesit de emotie. Teama, respingerea lui de catre altii si intreruperile bruste pot fi conditii pentru starnirea unor astfel de valuri emotionale.
2. O poveste sau un film cu un monstru infricosator vazut dupa-amiaza il poate conduce spre o stare emotionala instabila pe care, chiar daca nu o manifesta imediat, la prima ocazie care va adauga “picatura emotionala”, se va manifesta – foarte posibil – sub forma acestei crize in care copilul nu se mai poate controla.
3. Cand este in plina criza de tantrum, daca iesi din incapere lasandu-l acolo singur, nu faci decat sa-i inrautatesti situatia emotionala: simte ca este abandonat. Furtuna emotionala il sperie si are nevoie sa te stie alaturi. Daca nu se manifesta prea violent, ia-l in brate si tine-l la piept. Exista sansa sa simta confortul imbratisarii tale si sa se linisteasca repede.
4. Indiferent cat dureaza criza, nu-i cere ce nu-ti poate da in acele momente. Nu negocia in timp ce tipa, urla, plange si este, in mod fundamental, speriat.
5. Incearca sa nu te lasi purtata de grija pentru ceea ce spun ceilalti.
Daca sunt sau au fost parinti, vor intelege. Nu ei sunt acum importanti. Totul este ca tu sa te stapanesti.
6. Daca se ajunge ca in criza sa loveasca pe altii din jur, sa arunce cu lucruri, pur si simplu ia-l de acolo, iesiti in afara spatiului unde are loc criza. Stai cu el pana se linisteste. Vorbeste cu el dupa. Cand veti discuta, tine-l aproape de tine si fa-l sa inteleaga ce s-a intamplat: recunoaste-i frustrarea, incurajeaza-l sa-ti vorbeasca alta data cand simte ca nu mai poate face fata.
7. Incearca sa anticipezi situatiile care pot provoca crize emotionale. Incearca sa-ti dai seama ce anume il aduce la marginea crizei: daca, de exemplu, descoperi ca il da peste cap trecerea brusca de la o activitate la alta, da-i mai mult tip intre schimbari. Spune-i din vreme ca urmeaza in cateva minute sa plecati din parc acasa sau ca urmeaza in cateva minute cina si va trebui sa intrerupa in curand jocul!
8. Inainte de a-i spune “nu”, incearca sa te opresti, sa vezi daca nu poti sa eviti negatia prin oferirea unei alegeri, prin oferirea unei explicatii. In fond, daca mai stati cateva minute in parc dandu-i sansa sa termite jocul inceput, dar cu conditia sa manance tot la cina, nu sunteti amandoi mai castigati?
9. Atentie la posibilele cauze legate de stresul prea mare sau de lunga durata.
Poate familia a trecut printr-o perioada foarte agitata si obositoare. Poate exista tensiuni intre tine si sotul tau.
10. Daca cel mic trece prin crize in fiecare zi, este momentul sa cauti un ajutor de specialitate; poate fi vorba despre o situatie psihologica sau chiar somatica responsabila de aceste crize emotionale extreme.
11. Pentru a-i putea cere ca treptat sa invete sa-si controleze emotiile si reactiile, invata sa ti le controlezi si tu pe ale tale, sa nu-ti manifesti nervii necontrolat in fata lui. Chiar daca este mic si “nu stie”, vede!
12. De fiecare data cand se poarta agresiv sau brutal, dar fara sa fie in criza tip tantrum, poti introduce o consecinta neplacuta: “Nu mai vorbi urat. Pentru ca ai folosit cuvinte urate, in seara asta nu te mai uiti la desenele animate!”
13. Inainte de a iesi in oras, la cumparaturi sau intr-o vizita, spune-i clar ce astepti de la el: fixeaza regulile jocului dinainte! Si nu uita sa le respecti si tu.
14. In plina criza de tantrum, nu poti “disciplina”, nu poti “discuta problema”; incearca sa iesiti amandoi din situatie mai intai!
15. Daca crizele de furie si nervii continua si copilul este din ce in ce mai tensionat si plin de agresivitate si furie, apeleaza la un specialist. Psiholog, psihoterapeut, logoped Simona Hint tel: 0740054037 Oradea.
marți, 25 februarie 2014
Comunicare in familie
Traim intr-o societate in care mediul conversational este tot mai sarac, cu toate auzim cuvantul "comunicare" la colt de strada, la birou, in autobuz etc. Il auzim in familie in replici de genul: "se intampla... daca nu exista comunicare", "eu si sotul nu mai comunicam".
De ce? Din cauza ca ne urmarim propriile idei, din cauza calculatorului, din cauza televizorului, a radioului, prin care descoperim ca mult prea multi oameni isi petrec enorm de mult timp captand mesaje mecanice si care, nu-si gasesc timp sa faca schimb de mesaje ca niste fiinte vii, iubitoare si afectuoase cu membrii familiei.
Daca mama si tata stau in fata calculatorului sau a televizorului, in medie, cam 7 ore pe zi, la care se adauga timpul in care luam masa, drumul la/de la serviciu, orele de somn, aproape ca nu ne mai ramane timp pentru vorbit. Cand si cum sa facem, sa ajungem sa intelegem cat de importante sunt intr-o familie aceste discutii, aceste schimburi de idei? Exista multe ocazii cand ambii parteneri isi petrec timpul impreuna (dimineata la cafea, inainte de culcare). O discutie cat de mica este extrem de importanta pentru sanatatea relatiei lor si pentru dezvoltarea echilibrata a copilului.
In foarte multe cupluri problemele pot fi rezolvate si se poate impiedica o destramare a familiei prin conversatie, sa se vorbeasca despre ceea ce-l deranjeaza pe unul din membrii familiei: mama, tata sau copil. Ascultati ce are de spus, dezbateti problema, gasiti impreuna o solutie. Pentru a educa niste copii care sa reuseasca, parintii trebuie sa invete sa comunice intre ei si cu copiii lor. Nu astepta ca celalalt "sa-si dea seama" ca ceva nu este in ordine. Renuntati la ganduri de genul: "trebuia" sa vada ca nu ti-a placut ceva. Este mult mai simplu sa-i spui: "dragul meu, lasa-ma sa termin eu ce am inceput", in cazul unei pedepse sau o cearta a copilului. Daca mama vine si cearta copilul pentru o gresala, tatal sa nu intervina cu ceva contrar.
Ex. O femeie care nu prea stapaneste foarte bine aceasta arta a comunicarii. Se poate cearta destul de des din cauza faptului ca sotul nu reuseste sa vada, sa observe lucruri care pentru ea au valoare. Ex de cearta in cazul in care pentru un gest al soacrei ei (principalul subiect de cearta in familia lor). Problema (soacra) s-a rezolvat, pentru moment. Saptamana urmatoare, de luni si pana miercuri si-a dat cu un alt parfum in fiecare zi. Ce credeti? Sotul nu a obsevat, bineinteles. Doar este barbat! De aici, alta cearta. I-am spus: "draga mea, nu era mai simplu sa-i spui ca ai facut acel gest pentru el, nu sa astepti ca el sa observe acest lucru?". Cand ajungea acasa de la serviciu si ai vazut ca nu are nici o reactie, ii spuneai: "Uite iubitule, pentru tine mi-am dat cu un parfum nou. Am facut acest lucru special pentru tine".
Sunt foarte multe lucruri pe care femeia pune accent si pentru barbat sunt niste detalii pe care nu reuseste sa le ia in seama. Decat sa stai suparata ca el nu a vazut acea schimbare sau ca nu isi da seama ca tu iti doresti un anumit lucru, mai bine ii spui cat de mult ti-ar placea, cat de mult iti doresti acel ceva. Evitati pe cat posibil cuvintele "vreau", "trebuie" care pot fi inlocuite foarte bine cu "mi-ar face mare placere", "imi doresc mult", "ar fi necesar".
Revenind la prezenta copilului in viata dumneavoastra, strecurati printre stirile de seara, emisiunea de maxima audienta sau alte seriale, si discutii, dialoguri care conteaza foarte mult in comunicarea dintre sot si sotie, mai ales cand este prezent si copilul. Atunci cand aceste discutii sunt vesele, afectuoase intre parinti si copilul se va simti in siguranta. Simte ca apartine unei familii iubitoare.
Bineinteles, copiii trebuie inclusi si ei in conversatiile familiei. In felul acesta invata sa se descurce in lumea adultilor, devin mai vioi si-si construiesc un vocabular care le va dezvolta talentul de a conversa si de a se adapta in societate. Trebuie sa nu uitam ca totusi, copilul nu este un adult in miniatura. Un copil are interese propriei varstei si atentia lui este foarte redusa. Ceea ce este de o durata foarte scurta pentru un adult, poate fi o eternitate pentru copil. Deci, nu invitati copilul la conversatii lungi si plictisitoare.
In acest secol al vitezei se intampla destul de des ca un copil de zece sau paisprezece ani sa intre in conversatie cu parintii lui si acestia sa raspunda doar cu "da" sau "nu", fara sa depuna nici cel mai mic efort pentru a intra in conversatie cu el, sa nu spun chiar sa-l ignore. Acesta este unul dintre cele mai sigure moduri de a determina copilul sa se simta mai bine in casa vecinului, la discutiile din fata blocului, sa intre intr-un anturaj nesanatos sau intr-o banda.
Numitorul comun in toate relatile este nevoia fiecaruia de a se simti iubit si inteles. Discutile cu copiii se poarta in asa fel incat ei sa se simta niste membrii importanti ai familiei din punct de vedere al comunicarii. Acest lucru construieste si stabileste legaturi de care ne bucuram tot restul vietii, este o modalitate de a va comunica iubirea, grija si respectul pentru copilul dumneavoastra.
Psiholog clinician, logoped, psihoterapeut Simona Hint , tel 0740054037
joi, 16 ianuarie 2014
Cum sa ai o relatie de cuplu, casnicie longeviva?
Cuplul reprezinta inainte de toate o relatie in doi in care fiecare vine cu individualitatea si istoria personala. Succesul depinde desigur de felul in care partenerul vibreaza si raspunde la emotiile celuilalt, dar si de modul in care partenerii comunica intre ei.
O relatie este ca un dans: nici unul dintre parteneri nu este bun sau rau in totalitate, lucrurile nu sunt doar in alb si negru, iar daca acest lucru este salutar, pentru ca altfel ar aparea plictiseala, exista si reversul, adica diferentele pot duce la divergente, la neintelegeri.
Aceste diferente pot perturba echilibrul cuplului si pentru asta este necesar ca fiecare sa-si asume partea de responsabilitate pentru cele petrecute. Sa incetam a-l mai invinui pe celalat, dar si sa ne protejam limitele personale, astfel incat sa avem o relatie sincera si sanatoasa.
Cand suntem indragostiti, ne asteptam ca partenerul sa ne citeasca gandurile, sa stie tot fara ca noi sa spunem ceva, iar daca nu se intampla sau nu poate sa o faca, avem tendinta sa dam vina pe partener, spunand ca nu ne mai iubeste sau ca relatia s-a racit. Insa, ambii trebuie sa aiba grija de relatie, dar si de propriile lor nevoi. Astfel, fiecare isi va mentine identitatea si nu va fi produsul a ceea ce doreste celalat.
Cheia unei relatii stabile in cuplu o reprezinta comunicarea
Iar aceasta nu inseamna doar exprimarea unui gand sau a unui sentiment. Trebuie insa sa fim siguri si ca am gasit modul cel mai bun de a exprima ce avem de spus. Bineinteles ca nu putem vorbi de o comunicare comuna tuturor cuplurilor, ca un tipar universal. Comun este doar faptul ca putem asemui ceea ce ar trebui sa se intample intre cei doi cu un drum cu doua sensuri ce presupune si reciprocitate.
A comunica implica nu numai a spune celuilalt despre noi, dar si a asculta. Pe langa a-ti transmite propria parere, a comunica inseamna si sa stii sa asculti, adica sa fii atent la ce ti se spune. Daca suntem absorbiti cu totul de ideea obtinerii unui raspuns imediat si nu-l mai putem asculta pe celalalt cu obiectivitate, inseamna ca nu putem comunica. Doar il bombardam pe celalalt cu cuvinte, ignorandu-l, transformandu-l intr-un sac in care punem ce nu putem duce.
Ascultarea nu este doar: a auzi ce spune, a percepe cum se simte si ce simte despre lucrul respectiv, inseamna disponibilitate de a intelege ce se intampla cu partenerul in momentul respectiv. Este un proces in care il luam in considerare pe cel de langa noi, bineinteles, fara a ne pierde din vedere pe noi. Presupune mult efort si disponibilitate, insa, in acelasi timp, se bazeaza pe iubire si nu are cum sa nu duca la un rezultat pozitiv ce dezvolta si consolideaza relatia.
Partenerul de cuplu trebuie sa fie cel mai bun prieten, cu care sa poti discuta practic orice, sa-ti faca placere sa petreceti multe ore impreuna si sa te simti in largul tau cand esti in compania lui.
Pentru a mentine vie relatia si a nu o paste pericolul monotoniei, la fel de important este sa invatam sa cultivam relatia cu mesaje positive. De exemplu, cand partenerul se poarta frumos, fa si tu la fel! Asa vei intari acest comportament si vei evita sa distrugi – sa tai din radacina ce este hranitor relatiei. Aprecierea calitatilor partenerului ajuta ca acestea sa sporeasca si sa creasca rezistenta cuplului.
Tandretea este o alta forma de comunicare, nonverbala, ce vine sa intareasca comunicarea in cuplu - e ca o raza de soare care topeste ghiata. Cand doi oameni se iubesc reciproc, se cere satisfa-cerea dorintelor si nevoilor profunde ale amandurora. Daca doar unul este recompensat, inseamna ca acesta este stapanul, iar celalalt — servitorul.
A nu ne comunica nevoile de teama ca vom fi criticati, sanctionati sau neintelesi, si din dorinta de a nu provoca un conflict, conduce la devitalizarea si stingerea relatiei de cuplu, pentru ca este lipsita de singurul mijloc eficient de a rezolva problemele cu care se confrunta, indiferent care ar fi acestea, dar si de a construi intimitatea dorita.
Comunicarea nu face decit sa sporeasca increderea in cuplu, marind astfel sansa la o viata lunga in doi.
Totodata, inseamna disponibilitate de a sti sa cerem, sa daruim, sa primim si sa refuzam. Inseamna a hrani relatia permanent, inseamna drumul drept catre inima celuilalt. Psiholog,psihoterapeut,consilier,logoped: Simona Hint tel 0740054037 Oradea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)